Realitatea Mea

avem nevoie de salvare
ptr ca nepasarea noastra-i mare
credem totusi ca vine o minune
sau un nou isus ce vine si va aduce bine
crezul nostru e mereu ”las’ ca trece”
dar tot ce trece face sufletul mai rece
se vad lacrimi de la atatea patimi
multi confunda credinta cu religia
de-asta uita sa mai dea si stiu numai sa ia
sa crezi si sa nu existe n-ai nimic de pierdut
dar sa nu crezi si sa existe atunci totul e pierdut
ptr mine o minune e ca m-am nascut
alta este c-am crescut
si am crescut intre eroi
o mama,un tata,o sora si un frate
un frate care acum ma priveste de departe
asteapta o lumanare pe mormant
asteapta macar un cuvant
si ma asteapta si pe mine in pamant
am invatat ca nimic nu-i sfant
ptr ca-n tot binele-i un rau
dar in atata rau nu vad nici un bine
nu vad sperante sau vise implinite
vad doar ura si vad tinte
si incep sa cred ca e normal….
sa am violenta-n minte
sa o arat prin fapte si cuvinte
este ochi ptr ochi
probabil de-asta lumea-i oarba
poate de-asta nici Dzeu nu mai coboara
poate asta este doar parerea mea
si doar realitatea mea e rea
dar nu-i apa in oceane
cate lacrimi scurse
din suflete strapunse
conduse catre locuri ascunse
ele-s prinse si de atatea atinse
de flacari ce nu pot fi stinse
cuprinse acum si de durere
aveau ura,dispret,nepasare mai devreme
timpul se intoarce chiar daca pare ca-i e lene
si este un criminal perfect
amintiri,vise,sperante se sterg incet
incerc sa fac fata
dar cum s-o faci nimeni niciodata nu te-nvata!